INJECTÍV, -Ă adj. (Mat.; despre funcții) În care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. [Cf. fr. injectif]. (Sursa: DN )
INJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. (< fr. injectif) (Sursa: MDN )
injectív adj. m., pl. injectívi; f. sg. injectívă, pl. injectíve (Sursa: Ortografic )
| injectiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | injectiv | injectivul | injectivă | injectiva |
| plural | injectivi | injectivii | injective | injectivele |
| genitiv-dativ | singular | injectiv | injectivului | injective | injectivei |
| plural | injectivi | injectivilor | injective | injectivelor |
| vocativ | singular | injectivule | injectivo |
| plural | injectivilor | injectivelor |
