Dex inițiativă, initiativa, definiţie inițiativă, dex.ro Mobile

A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa
A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea
A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele
Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins
Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți
de prois = din proprie inițiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni

INIȚIATÍVĂ, inițiative, s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ◊ Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiative. (Sursa: DEX '98 )

INIȚIATÍVĂ ~e f. 1) Predispoziție de a întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să facă ceva. 2) Chemare la o acțiune și organizare a realizării ei. [G.-D. inițiativei; Sil. -ți-a-] /<fr. initiative (Sursa: NODEX )

INIȚIATÍVĂ s.f. Faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ♦ Calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. [< fr. initiative, it. iniziativa, cf. lat. initium – început]. (Sursa: DN )

INIȚIATÍVĂ s. f. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ◊ însușirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. (< fr. initiative) (Sursa: MDN )

inițiativă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	inițiativă	inițiativa
nominativ-acuzativ	plural	inițiative	inițiativele
genitiv-dativ	singular	inițiative	inițiativei
genitiv-dativ	plural	inițiative	inițiativelor
vocativ	singular	inițiativă, inițiativo
vocativ	plural	inițiativelor