Dex iniția, initia, definiţie iniția, dex.ro Mobile

A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu
A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa
A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea
A porni cu dreptul = a izbuti într-o acțiune inițiată
A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși
A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele
Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins
Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți
de prois = din proprie inițiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare. (Sursa: DEX '98 )

A INIȚIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se inițieze. 2) (acțiuni, activități, mișcări etc.) A realiza punând bazele. [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare (Sursa: NODEX )

A SE INIȚIÁ mă ~éz intranz. A acumula noțiunile inițiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare (Sursa: NODEX )

INIȚIÁ vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe]. (Sursa: DN )

INIȚIÁ vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare) (Sursa: MDN )

INIȚIÁ vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. v. preconiza. 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.) (Sursa: Sinonime )

inițiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. inițiéz, 1 pl. inițiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inițiéze; ger. inițiínd (sil. -ți-ind) (Sursa: Ortografic )

iniția verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) iniția	inițiere	inițiat	inițiind	singular	plural
		(a) iniția	inițiere	inițiat	inițiind	inițiază	inițiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inițiez	(să) inițiez	inițiam	inițiai	inițiasem
	a II-a (tu)	inițiezi	(să) inițiezi	inițiai	inițiași	inițiaseși
	a III-a (el, ea)	inițiază	(să) inițieze	iniția	iniție	inițiase
plural	I (noi)	inițiem	(să) inițiem	inițiam	inițiarăm	inițiaserăm, inițiasem*
	a II-a (voi)	inițiați	(să) inițiați	inițiați	inițiarăți	inițiaserăți, inițiaseți*
	a III-a (ei, ele)	inițiază	(să) inițieze	inițiau	inițiară	inițiaseră

* Formă nerecomandată