INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [Pr.: -ți-at] – V. iniția. Cf. fr. initié. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INIȚIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu (într-o religie, într-un cult secret, într-o știință etc.). [Pron. -ți-at. / < iniția]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INIȚIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu. (< iniția) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

inițiát adj. m., s. m. (sil. -ți-at), pl. inițiáți; f. sg. inițiátă, pl. inițiáte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INIȚIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se inițieze. 2) (acțiuni, activități, mișcări etc.) A realiza punând bazele. [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE INIȚIÁ mă ~éz intranz. A acumula noțiunile inițiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INIȚIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a beneficiat de cunoștințe (inițiale) într-un domeniu. /v. a (se) iniția (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INIȚIÁ vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INIȚIÁ vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INIȚIÁ vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. v. preconiza. 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inițiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. inițiéz, 1 pl. inițiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inițiéze; ger. inițiínd (sil. -ți-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard