INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus e********i, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor e********i. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INHIBÍȚIE s. inhibare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inhibíție s. f. (sil. -ți-e), art. inhibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhibíției; pl. inhibíții, art. inhibíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INHIBÍȚIE ~i f. Proces de inhibare a anumitor activități fiziologice, a anumitor reacții chimice. [G.-D. inhibiției] /<fr. inhibition, lat. inhibitio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard