INHIBÁT, -Ă,inhibați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abține; reținut. – V. inhiba. (Sursa: DEX '98 )
INHIBÁ,inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere. (Sursa: DEX '98 )
A INHIBÁpers. 3 inhíbătranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere (Sursa: NODEX )
A SE INHIBÁ mă inhíbintranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere (Sursa: NODEX )
INHIBÁvb. I.1.tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2.refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere]. (Sursa: DN )
INHIBÁvb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere) (Sursa: MDN )
inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă (Sursa: Ortografic )