Dex inhibare, inhibare, definiţie inhibare, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

INHIBÁRE, inhibări, s. f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. – V. inhiba. (Sursa: DEX '98 )

INHIBÁRE s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. [< inhiba]. (Sursa: DN )

INHIBÁRE s. v. inhibiție. (Sursa: Sinonime )

INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere. (Sursa: DEX '98 )

A INHIBÁ pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere (Sursa: NODEX )

A SE INHIBÁ mă inhíb intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere (Sursa: NODEX )

INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere]. (Sursa: DN )

INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere) (Sursa: MDN )

inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă (Sursa: Ortografic )

inhibá vb., ind. prez. pers. 1 inhibez (Sursa: DMLR )

Declinări/Conjugări

inhiba (1 inhib) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) inhiba	inhibare	inhibat	inhibând	singular	plural
		(a) inhiba	inhibare	inhibat	inhibând	inhibă	inhibați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inhib	(să) inhib	inhibam	inhibai	inhibasem
	a II-a (tu)	inhibi	(să) inhibi	inhibai	inhibași	inhibaseși
	a III-a (el, ea)	inhibă	(să) inhibe	inhiba	inhibă	inhibase
plural	I (noi)	inhibăm	(să) inhibăm	inhibam	inhibarăm	inhibaserăm, inhibasem*
	a II-a (voi)	inhibați	(să) inhibați	inhibați	inhibarăți	inhibaserăți, inhibaseți*
	a III-a (ei, ele)	inhibă	(să) inhibe	inhibau	inhibară	inhibaseră

* Formă nerecomandată

inhiba (1 inhibez) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) inhiba	inhibare	inhibat	inhibând	singular	plural
		(a) inhiba	inhibare	inhibat	inhibând	inhibează	inhibați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inhibez	(să) inhibez	inhibam	inhibai	inhibasem
	a II-a (tu)	inhibezi	(să) inhibezi	inhibai	inhibași	inhibaseși
	a III-a (el, ea)	inhibează	(să) inhibeze	inhiba	inhibă	inhibase
plural	I (noi)	inhibăm	(să) inhibăm	inhibam	inhibarăm	inhibaserăm, inhibasem*
	a II-a (voi)	inhibați	(să) inhibați	inhibați	inhibarăți	inhibaserăți, inhibaseți*
	a III-a (ei, ele)	inhibează	(să) inhibeze	inhibau	inhibară	inhibaseră

* Formă nerecomandată

inhibare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	inhibare	inhibarea
nominativ-acuzativ	plural	inhibări	inhibările
genitiv-dativ	singular	inhibări	inhibării
genitiv-dativ	plural	inhibări	inhibărilor
vocativ	singular	inhibare, inhibareo
vocativ	plural	inhibărilor