INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitáre s. f.] – V. ingurgita. (Sursa: DEX '98 )
INGURGITÁRE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [< ingurgita]. (Sursa: DN )
INGURGITÁRE s. v. ingerare, înghițire. (Sursa: Sinonime )
INGURGITÁ, ingurgitez, vb. J. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter. (Sursa: DEX '98 )
ÎNGURGITÁ vb. I. v. ingurgita. (Sursa: DEX '98 )
ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare. (Sursa: DEX '98 )
A INGURGITÁ ~éz tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare (Sursa: NODEX )
INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare]. (Sursa: DN )
INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare) (Sursa: MDN )
INGURGITÁ vb. v. ingera, înghiți. (Sursa: Sinonime )
ingurgitá vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitéz, 3 sg. și pl. ingurgiteáză (Sursa: Ortografic )
| ingurgita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) ingurgita | ingurgitare | ingurgitat | ingurgitând | singular | plural |
| ingurgitează | ingurgitați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | ingurgitez | (să) ingurgitez | ingurgitam | ingurgitai | ingurgitasem |
| a II-a (tu) | ingurgitezi | (să) ingurgitezi | ingurgitai | ingurgitași | ingurgitaseși |
| a III-a (el, ea) | ingurgitează | (să) ingurgiteze | ingurgita | ingurgită | ingurgitase |
| plural | I (noi) | ingurgităm | (să) ingurgităm | ingurgitam | ingurgitarăm | ingurgitaserăm, ingurgitasem* |
| a II-a (voi) | ingurgitați | (să) ingurgitați | ingurgitați | ingurgitarăți | ingurgitaserăți, ingurgitaseți* |
| a III-a (ei, ele) | ingurgitează | (să) ingurgiteze | ingurgitau | ingurgitară | ingurgitaseră |
* Formă nerecomandată
| ingurgitare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ingurgitare | ingurgitarea |
| plural | ingurgitări | ingurgitările |
| genitiv-dativ | singular | ingurgitări | ingurgitării |
| plural | ingurgitări | ingurgitărilor |
| vocativ | singular | ingurgitare, ingurgitareo |
| plural | ingurgitărilor |
| îngurgita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) îngurgita | îngurgitare | îngurgitat | îngurgitând | singular | plural |
| îngurgitează | îngurgitați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | îngurgitez | (să) îngurgitez | îngurgitam | îngurgitai | îngurgitasem |
| a II-a (tu) | îngurgitezi | (să) îngurgitezi | îngurgitai | îngurgitași | îngurgitaseși |
| a III-a (el, ea) | îngurgitează | (să) îngurgiteze | îngurgita | îngurgită | îngurgitase |
| plural | I (noi) | îngurgităm | (să) îngurgităm | îngurgitam | îngurgitarăm | îngurgitaserăm, îngurgitasem* |
| a II-a (voi) | îngurgitați | (să) îngurgitați | îngurgitați | îngurgitarăți | îngurgitaserăți, îngurgitaseți* |
| a III-a (ei, ele) | îngurgitează | (să) îngurgiteze | îngurgitau | îngurgitară | îngurgitaseră |
* Formă nerecomandată
| îngurgitare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îngurgitare | îngurgitarea |
| plural | îngurgitări | îngurgitările |
| genitiv-dativ | singular | îngurgitări | îngurgitării |
| plural | îngurgitări | îngurgitărilor |
| vocativ | singular | îngurgitare, îngurgitareo |
| plural | îngurgitărilor |
