Dex.Ro Mobile
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus. (Sursa: DEX '98 )

INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus]. (Sursa: DN )

INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus) (Sursa: MDN )

INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaș, greu, neplăcut. (Sursa: Sinonime )

INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; f. sg. ingrátă, pl. ingráte (Sursa: Ortografic )

INGRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu manifestă recunoștință; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ingrat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ingrat ingratul ingra ingrata
plural ingrați ingrații ingrate ingratele
genitiv-dativ singular ingrat ingratului ingrate ingratei
plural ingrați ingraților ingrate ingratelor
vocativ singular
plural