INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere. (Sursa: DEX '98 )
INGERÁ vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...]. (Sursa: DN )
INGERÁ vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere) (Sursa: MDN )
INGERÁ vb. (FIZIOL.) a înghiți, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.) (Sursa: Sinonime )
ingerá vb., ind. prez. 1 sg. ingeréz, 3 sg. și pl. ingereáză (Sursa: Ortografic )
A INGERÁ ~éz tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingérer, lat. ingerere (Sursa: NODEX )
| ingera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) ingera | ingerare | ingerat | ingerând | singular | plural |
| ingerează | ingerați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | ingerez | (să) ingerez | ingeram | ingerai | ingerasem |
| a II-a (tu) | ingerezi | (să) ingerezi | ingerai | ingerași | ingeraseși |
| a III-a (el, ea) | ingerează | (să) ingereze | ingera | ingeră | ingerase |
| plural | I (noi) | ingerăm | (să) ingerăm | ingeram | ingerarăm | ingeraserăm, ingerasem* |
| a II-a (voi) | ingerați | (să) ingerați | ingerați | ingerarăți | ingeraserăți, ingeraseți* |
| a III-a (ei, ele) | ingerează | (să) ingereze | ingerau | ingerară | ingeraseră |
* Formă nerecomandată
