ingeníu s.m. (înv.) pătrundere a minții, agerime, perspicacitate, sagacitate, geniu. (Sursa: DAR )
ingéniu (-ii), s. n. – Geniu. Lat. ingenium (sec. XIX). – Der. ingenios, adj., din lat. ingeniosus, fr. ingénieux; ingeniozitate, s. f., din fr. ingéniosité. (Sursa: DER )
