A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți
A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
A lătra a muțiu = a lătra înfundat
A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție
A râde înghesuit = a râde înfundat
A-i ieși (sau a-i da) pe nas = a o păți, a i se înfunda
A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă
A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva
ÎNFUNDÁ,înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ◊ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuși un sunet, un zgomot. ◊ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. ◊ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. ◊ Tranz. A înfunda un șanț.3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime) ♦ A umple bine. ◊ Expr. A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A Îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. Refl. și tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – Lat. infundare sau în + fund. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNFUNDÁ înfúndtranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (găuri) A închide ermetic. ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. 3) A îndesa până la fund. ~ căciula pe cap. 4) fig. A pune într-o situație dificilă; a aduce în impas. ◊ ~ pușcăria a fi condamnat la închisoare. /<lat. infundare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNFUNDÁ mă înfúndintranz. 1) (despre șanțuri, conducte) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi întrerupt; a se închide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adânc (în nămol, glod, zăpadă, nisip), fără a putea să înainteze; a se împotmoli. 4) fig. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se îngropa. /<lat. infundare (Sursa: NODEX )
ÎNFUNDÁ vb. I. 1. v. obtura. 2. v. oblitera. 3. a se închide. (Drumul se ~.)II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.)2. v. îndesa. 3. v. afunda. 4. a se adânci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.)5. a(-și) afunda, a(-și) cufunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.) (Sursa: Sinonime )
ÎNFUNDÁ vb. v. încuia. (Sursa: Sinonime )
A înfunda ≠ a desfunda (Sursa: Antonime )
înfundá vb., ind. prez. 1 sg. înfúnd, 3 sg. și pl. înfúndă, perf. s. 1 sg. înfundái (Sursa: Ortografic )
