A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine A se ține (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat A-și ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic Plin de importanță = înfumurat, îngâmfat, încrezut ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum ). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ÎNFUMURÁT, -Ă, înfumurați, -te, adj. (Adesea substantivat) Îngâmfat, încrezut, închipuit, infatuat. – V. înfumura. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
A SE ÎNFUMURÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
ÎNFUMURÁ vb. v. îngâmfa . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
ÎNFUMURÁT adj. v. îngâmfat . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Înfumurat ≠ modest (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
înfumurá vb., ind. prez. 1 sg. înfumuréz , 3 sg. și pl. înfumureáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
înfumura verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) înfumura înfumura re înfumura t înfumurâ nd singular plural înfumurea ză înfumura ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) înfumure z (să) înfumure z înfumura m înfumura i înfumura sem a II-a (tu) înfumure zi (să) înfumure zi înfumura i înfumura și înfumura seși a III-a (el, ea) înfumurea ză (să) înfumure ze înfumura înfumură înfumura se plural I (noi) înfumură m (să) înfumură m înfumura m înfumura răm înfumura serăm, înfumura sem* a II-a (voi) înfumura ți (să) înfumura ți înfumura ți înfumura răți înfumura serăți, înfumura seți* a III-a (ei, ele) înfumurea ză (să) înfumure ze înfumura u înfumura ră înfumura seră
* Formă nerecomandată
înfumurat adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular înfumura t înfumura tul înfumura tă înfumura ta plural înfumura ți înfumura ții înfumura te înfumura tele genitiv-dativ singular înfumura t înfumura tului înfumura te înfumura tei plural înfumura ți înfumura ților înfumura te înfumura telor vocativ singular — — plural — —
