Dex înfrunta, infrunta, definiţie înfrunta, dex.ro Mobile

A lua (ceva) în piept = a înfrunta ceva direct, a lupta pentru a cuceri sau pentru a învinge ceva
A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș
A sta împotrivă (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva
A ține (cuiva) piept = a rezista, a nu se da bătut; a se împotrivi, a înfrunta; a concura cu succes
În ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva

ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNFRUNTÁ înfrúnt tranz. 1) A întâmpina cu hotărâre și curaj, opunând rezistență. ◊ ~ privirea cuiva a) a se uita drept și fără sfială în ochii cuiva; b) a nu se lăsa intimidat de cineva sau de ceva. 2) A trata cu ocări și reproșuri (în public). [Sil. în-frun-] /<lat. infrontare (Sursa: NODEX )

ÎNFRUNTÁ vb. 1. a brava, a sfida, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) 2. (rar) a susține. (Îi ~ privirea.) 3. v. întrece. 4. v. întâlni. 5. v. încăiera. 6. v. opune. (Sursa: Sinonime )

înfrunta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înfrunta	înfruntare	înfruntat	înfruntând	singular	plural
		(a) înfrunta	înfruntare	înfruntat	înfruntând	înfruntă	înfruntați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înfrunt	(să) înfrunt	înfruntam	înfruntai	înfruntasem
	a II-a (tu)	înfrunți	(să) înfrunți	înfruntai	înfruntași	înfruntaseși
	a III-a (el, ea)	înfruntă	(să) înfrunte	înfrunta	înfruntă	înfruntase
plural	I (noi)	înfruntăm	(să) înfruntăm	înfruntam	înfruntarăm	înfruntaserăm, înfruntasem*
	a II-a (voi)	înfruntați	(să) înfruntați	înfruntați	înfruntarăți	înfruntaserăți, înfruntaseți*
	a III-a (ei, ele)	înfruntă	(să) înfrunte	înfruntau	înfruntară	înfruntaseră

* Formă nerecomandată