Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNFRÂNÁ ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși; a controla; a domina. A-și ~ dorințele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere (Sursa: NODEX )

ÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat. infrenare) (Sursa: MDN )

ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abține. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. tempera. (Sursa: Sinonime )

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera. (Sursa: Sinonime )

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. și pl. înfrâneáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înfrâna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înfrâna înfrânare înfrânat înfrânând singular plural
înfrânea înfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfrânez (să) înfrânez înfrânam înfrânai înfrânasem
a II-a (tu) înfrânezi (să) înfrânezi înfrânai înfrânași înfrânaseși
a III-a (el, ea) înfrânea (să) înfrâneze înfrâna înfrână înfrânase
plural I (noi) înfrânăm (să) înfrânăm înfrânam înfrânarăm înfrânaserăm, înfrânasem*
a II-a (voi) înfrânați (să) înfrânați înfrânați înfrânarăți înfrânaserăți, înfrânaseți*
a III-a (ei, ele) înfrânea (să) înfrâneze înfrânau înfrâna înfrânaseră
* Formă nerecomandată