INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractio – spargere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INFRACȚIÚNE s. f. 1. încălcare cu vinovăție a unei legi penale. 2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. (< fr. infraction, lat. infractio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INFRACȚIÚNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

infracțiúne s. f., pl. infracțiúni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INFRACȚIÚNE ~i f. Violare a unei legi, care merită a fi sancționată prin pedeapsă penală; faptă care prezintă pericol social. [G.-D. infracțiunii; Sil. in-frac-ți-u-] /<fr. infraction, lat. infractio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard