INFORMÁRE,informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. – V. informa. (Sursa: DEX '98 )
INFORMÁREs.f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. [< informa]. (Sursa: DN )
INFORMÁRE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.)2. v. prevenire. 3. v. documentare. (Sursa: Sinonime )
informáre s. f., pl. informări (Sursa: Ortografic )
INFORMÁ,informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare. (Sursa: DEX '98 )
A INFORMÁ ~éztranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare (Sursa: NODEX )
A SE INFORMÁ mă ~ézintranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare (Sursa: NODEX )
INFORMÁvb. I.1.tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2.refl. A strânge informații; a înștiința. 2.refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare]. (Sursa: DN )
INFORMÁvb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s'/informer, lat. informare) (Sursa: MDN )
INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.)3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.)4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.)5. v. comunica. 6. v. preveni. (Sursa: Sinonime )
informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. și pl. informeáză (Sursa: Ortografic )
