Dex inform, inform, definiţie inform, dex.ro Mobile

A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat
A pune (sau a ține pe cineva) în (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru
A se pune (sau a se ține, a fi) în (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru
A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa
A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească
A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a fi bine informat despre ceva
Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? Din haber, „veste, informație”
Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis. fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis. (Sursa: DEX '98 )

INFÓRM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvârșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis]. (Sursa: DN )

INFÓRM, -Ă adj. 1. fără formă precisă; cu o formă nepotrivită. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesăvârșit. (< fr. informe, lat. informis) (Sursa: MDN )

INFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are o formă bine determinată; fără contur precis. 2) fig. Care nu este desăvârșit; cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit; imperfect. /<fr. informe, lat. informis (Sursa: NODEX )

inform adjectiv		masculin		feminin
inform adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	inform	informul	informă	informa
nominativ-acuzativ	plural	informi	informii	informe	informele
genitiv-dativ	singular	inform	informului	informe	informei
genitiv-dativ	plural	informi	informilor	informe	informelor
vocativ	singular	informule		informo
vocativ	plural	informilor		informelor