ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNFLORITÚRĂ ~i f. 1) Element care înfrumusețează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard