Dex.Ro Mobile
INFLAMÁT, -Ă, inflamați, -te, adj. (Despre o parte a corpului, un organ) Care a suferit un proces de inflamație; umflat. – V. inflama. (Sursa: DEX '98 )

INFLAMÁT adj. (MED.) 1. congestionat, iritat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. v. tumefiat. (Sursa: Sinonime )

INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamație; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer. (Sursa: DEX '98 )

A SE INFLAMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamație; a se umfla. [Sil. in-fla-] /<fr. inflammare (Sursa: NODEX )

INFLAMÁ vb. I. refl. (Med.; despre un țesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / < lat. inflammare, cf. fr. enflammer]. (Sursa: DN )

INFLAMÁ vb. refl. (despre un țesut, organ etc.) a suferi o inflamație. (< lat. inflamare, fr. enflammer) (Sursa: MDN )

INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
inflama   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inflama inflamare inflamat inflamând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) inflamea (să) inflameze inflama inflamă inflamase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) inflamea (să) inflameze inflamau inflama inflamaseră

inflamat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inflamat inflamatul inflama inflamata
plural inflamați inflamații inflamate inflamatele
genitiv-dativ singular inflamat inflamatului inflamate inflamatei
plural inflamați inflamaților inflamate inflamatelor
vocativ singular
plural