Dex infirm, infirm, definiţie infirm, dex.ro Mobile

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus. (Sursa: DEX '98 )

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus]. (Sursa: DN )

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus) (Sursa: MDN )

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

Infirm ≠ valid, întreg, teafăr (Sursa: Antonime )

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme (Sursa: Ortografic )

INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. (Sursa: DEX '98 )

A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare (Sursa: NODEX )

INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus (Sursa: NODEX )

INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare]. (Sursa: DN )

INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare) (Sursa: MDN )

INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga. (Sursa: Sinonime )

A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma (Sursa: Antonime )

infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. și pl. infírmă (Sursa: Ortografic )

infirm adjectiv		masculin		feminin
infirm adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	infirm	infirmul	infirmă	infirma
nominativ-acuzativ	plural	infirmi	infirmii	infirme	infirmele
genitiv-dativ	singular	infirm	infirmului	infirme	infirmei
genitiv-dativ	plural	infirmi	infirmilor	infirme	infirmelor
vocativ	singular	infirmule		infirmo
vocativ	plural	infirmilor		infirmelor

infirma verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) infirma	infirmare	infirmat	infirmând	singular	plural
		(a) infirma	infirmare	infirmat	infirmând	infirmă	infirmați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	infirm	(să) infirm	infirmam	infirmai	infirmasem
	a II-a (tu)	infirmi	(să) infirmi	infirmai	infirmași	infirmaseși
	a III-a (el, ea)	infirmă	(să) infirme	infirma	infirmă	infirmase
plural	I (noi)	infirmăm	(să) infirmăm	infirmam	infirmarăm	infirmaserăm, infirmasem*
	a II-a (voi)	infirmați	(să) infirmați	infirmați	infirmarăți	infirmaserăți, infirmaseți*
	a III-a (ei, ele)	infirmă	(să) infirme	infirmau	infirmară	infirmaseră