INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus. (Sursa: DEX '98 )
INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus]. (Sursa: DN )
INFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus) (Sursa: MDN )
INFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.) (Sursa: Sinonime )
Infim ≠ enorm (Sursa: Antonime )
INFÍM ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr ~. /<fr. infime, lat. infimus (Sursa: NODEX )
infím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infímă/ínfimă, pl. infíme/ínfime (Sursa: Ortografic )
| infim adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | infim | infimul | infimă | infima |
| plural | infimi | infimii | infime | infimele |
| genitiv-dativ | singular | infim | infimului | infime | infimei |
| plural | infimi | infimilor | infime | infimelor |
| vocativ | singular | infimule | infimo |
| plural | infimilor | infimelor |
