INFERÉNȚĂ,inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence. (Sursa: DEX '98 )
INFERÉNȚĂs.f. Operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce]. (Sursa: DN )
INFERÉNȚĂs. f. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. (< fr. inférence) (Sursa: MDN )
inferénță s. f., g.-d. art. inferénței; pl. inferénțe (Sursa: Ortografic )
