INFERÁ, inferez, vb. I. Intranz. (Rar) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer. (Sursa: DEX '98 )
INFERÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. [< fr. inférer].]. (Sursa: DN )
INFERÁ vb. intr. a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. (< fr. inférer) (Sursa: MDN )
inferá vb., ind. prez. 1 sg. inferéz, 3 sg. și pl. infereáză (Sursa: Ortografic )
| infera verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) infera | inferare | inferat | inferând | singular | plural |
| inferează | inferați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | inferez | (să) inferez | inferam | inferai | inferasem |
| a II-a (tu) | inferezi | (să) inferezi | inferai | inferași | inferaseși |
| a III-a (el, ea) | inferează | (să) infereze | infera | inferă | inferase |
| plural | I (noi) | inferăm | (să) inferăm | inferam | inferarăm | inferaserăm, inferasem* |
| a II-a (voi) | inferați | (să) inferați | inferați | inferarăți | inferaserăți, inferaseți* |
| a III-a (ei, ele) | inferează | (să) infereze | inferau | inferară | inferaseră |
* Formă nerecomandată
