INFÁM, -Ă,infami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârșav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis. (Sursa: DEX '98 )
INFÁM, -Ăadj., s.m. și f. Josnic, nemernic, nedemn. ♦ (Fig.) Oribil, groaznic. [< fr. infâme, it. infame, lat. infamis]. (Sursa: DN )
INFÁM, -Ăadj., s. m. f. demn de dispreț, josnic, nemernic, nedemn. ◊ (fig.) oribil, groaznic. (< fr. infâme, lat. infamis) (Sursa: MDN )
INFÁM adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. (Sursa: Sinonime )
INFÁM adv. v. mișelește, netrebnic, ticăloșește. (Sursa: Sinonime )
Infam ≠ sublim (Sursa: Antonime )
infám adj. m., pl. infámi; f. sg. infámă, pl. infáme (Sursa: Ortografic )
INFÁM ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârșav; mizerabil; abject. 2) Care provoacă scârbă; respingător; dezgustător; repugnant; repulsiv. /<fr. infâme, it. infamis (Sursa: NODEX )
