INEXIGÍBIL, -Ă, inexigibili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi pretins. – Din fr. inexigible. (Sursa: DEX '98 )
INEXIGÍBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi pretins; neexigibil. [Cf. fr. inexigible]. (Sursa: DN )
INEXIGÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi pretins. (< fr. inexigible) (Sursa: MDN )
Inexigibil ≠ exigibil (Sursa: Antonime )
inexigíbil adj. m. (sil. mf. in-) exigibil (Sursa: Ortografic )
| inexigibil adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inexigibil | inexigibilul | inexigibilă | inexigibila |
| plural | inexigibili | inexigibilii | inexigibile | inexigibilele |
| genitiv-dativ | singular | inexigibil | inexigibilului | inexigibile | inexigibilei |
| plural | inexigibili | inexigibililor | inexigibile | inexigibilelor |
| vocativ | singular | inexigibilule | inexigibilo |
| plural | inexigibililor | inexigibilelor |
