Dex.Ro Mobile
INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din fr. indult, lat. indultum. (Sursa: DEX '98 )

INDÚLT s.n. (Ist.) Privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. [< lat.bis. indultum, cf. fr. indult]. (Sursa: DN )

INDÚLT s. n. 1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. 2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanșarea ostilităților într-un port inamic de a-l părăsi. (< fr. indult, lat. indultum) (Sursa: MDN )

indúlt s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
indult   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indult indultul
plural
genitiv-dativ singular indult indultului
plural
vocativ singular
plural