INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia. (Sursa: DEX '98 )
INDULGÉNȚĂs.f.1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia]. (Sursa: DN )
INDULGÉNȚĂs. f. 1. atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință. 2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia) (Sursa: MDN )
INDULGÉNȚĂ s. 1. v. iertare. 2. v. îngăduință. (Sursa: Sinonime )
Indulgență ≠ exigență (Sursa: Antonime )
indulgénță s. f., g.-d. art. indulgénței; (hârtii) pl. indulgénțe (Sursa: Ortografic )
INDULGÉNȚĂ ~ef. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgentă; ușurință de a ierta; îngăduință. 3) (în biserica catolică) Iertare totală sau parțială a păcatelor acordată credincioșilor în schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentia (Sursa: NODEX )
