Dex înduioșa, induiosa, definiţie înduioșa, dex.ro Mobile

A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa
Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc.
Tare de înger = care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent

ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-. – Var.: (rar) înduioșí vb. IV] – În + duios. (Sursa: DEX '98 )

înduioșá vb., ind. prez. 1 sg. înduioșéz, 3 sg. și pl. înduioșeáză, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înduioșéze; ger. înduioșând (Sursa: Ortografic )

înduioșa verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înduioșa	înduioșare	înduioșat	înduioșând	singular	plural
		(a) înduioșa	înduioșare	înduioșat	înduioșând	înduioșează	înduioșați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înduioșez	(să) înduioșez	înduioșam	înduioșai	înduioșasem
	a II-a (tu)	înduioșezi	(să) înduioșezi	înduioșai	înduioșași	înduioșaseși
	a III-a (el, ea)	înduioșează	(să) înduioșeze	înduioșa	înduioșă	înduioșase
plural	I (noi)	înduioșăm	(să) înduioșăm	înduioșam	înduioșarăm	înduioșaserăm, înduioșasem*
	a II-a (voi)	înduioșați	(să) înduioșați	înduioșați	înduioșarăți	înduioșaserăți, înduioșaseți*
	a III-a (ei, ele)	înduioșează	(să) înduioșeze	înduioșau	înduioșară	înduioșaseră

* Formă nerecomandată