INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INDUCTÍV, -Ă adj. Făcut prin inducție (1), bazat pe inducție. [< fr. inductif, cf. lat. inductivus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< fr. inductif, lat. inductivus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

inductív adj. m., pl. inductívi; f. sg. inductívă, pl. inductíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INDUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care este bazat pe inducție; format prin inducție. /<lat. inductivus, fr. inductif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard