INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv. ) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable , lat. indubitabilis ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable , lat. indubitabilis ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. sg. indubitábilă , pl. indubitábile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
INDUBITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit; cert; sigur; incontestabil; neîndoielnic. /<fr. indubitable, lat. indubitabilis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
indubitabil adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular indubita bil indubita bilul indubita bilă indubita bila plural indubita bili indubita bilii indubita bile indubita bilele genitiv-dativ singular indubita bil indubita bilului indubita bile indubita bilei plural indubita bili indubita bililor indubita bile indubita bilelor vocativ singular indubita bilule indubita bilo plural indubita bililor indubita bilelor
