Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] – În + drum. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNDRUMÁ ~éz tranz. 1) A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. 2) A susține cu sfaturi, cu recomandări; a învăța; a sfătui; a povățui. ~ pe calea cea bună. [Și îndrum] /în + drum (Sursa: NODEX )

îndrumá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúmă (Sursa: DOOM 2 )

ÎNDRUMÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 6. v. sfătui. 7. v. pregăti. (Sursa: Sinonime )

ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni. (Sursa: Sinonime )

A îndruma ≠ a dezorienta (Sursa: Antonime )

îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/îndrúm, 3 sg. și pl. îndrumeáză/îndrúmă, perf. s. 1 sg. îndrumái (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
îndruma (1 -drum)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndruma îndrumare îndrumat îndrumând singular plural
îndru îndrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndrum (să) îndrum îndrumam îndrumai îndrumasem
a II-a (tu) îndrumi (să) îndrumi îndrumai îndrumași îndrumaseși
a III-a (el, ea) îndru (să) îndrume îndruma îndrumă îndrumase
plural I (noi) îndrumăm (să) îndrumăm îndrumam îndrumarăm îndrumaserăm, îndrumasem*
a II-a (voi) îndrumați (să) îndrumați îndrumați îndrumarăți îndrumaserăți, îndrumaseți*
a III-a (ei, ele) îndru (să) îndrume îndrumau îndruma îndrumaseră
* Formă nerecomandată

îndruma (1 -drumez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndruma îndrumare îndrumat îndrumând singular plural
îndrumea îndrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndrumez (să) îndrumez îndrumam îndrumai îndrumasem
a II-a (tu) îndrumezi (să) îndrumezi îndrumai îndrumași îndrumaseși
a III-a (el, ea) îndrumea (să) îndrumeze îndruma îndrumă îndrumase
plural I (noi) îndrumăm (să) îndrumăm îndrumam îndrumarăm îndrumaserăm, îndrumasem*
a II-a (voi) îndrumați (să) îndrumați îndrumați îndrumarăți îndrumaserăți, îndrumaseți*
a III-a (ei, ele) îndrumea (să) îndrumeze îndrumau îndruma îndrumaseră
* Formă nerecomandată