ÎNDRĂZNÍ,îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.). (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDRĂZNÍ ~éscintranz. (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~ește, nu izbutește. Să ~ească să nu vină. /în + sl. driznonti (Sursa: NODEX )
ÎNDRĂZNÍ vb. 1. a cuteza, a se încumeta, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~ nu izbutește.)2. a cuteza, a se încumeta, a pofti. (Să ~ el să nu vină la timp!)3. v. permite. (Sursa: Sinonime )
A îndrăzni ≠ a se jena, a se rușina, a se sfii, a (se) teme (Sursa: Antonime )
îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj). (Sursa: DER )
îndrăzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăznésc, imperf. 3 sg. îndrăzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăzneáscă (Sursa: Ortografic )