- A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș
- A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa; a protesta
- A-i cădea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat, umilit
ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDRĂZNEÁLĂ ~éli f. Caracter îndrăzneț; bărbăție; curaj; cutezanță. ~eala stilului său. [G.-D. îndrăznelii; Sil. în-drăz-] /a îndrăzni + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
ÎNDRĂZNEÁLĂ s. 1. v. curaj. 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.) 3. v. obrăznicie. (Sursa: Sinonime )
Îndrăzneală ≠ jenă, sfială (Sursa: Antonime )
îndrăzneálă s. f., g.-d. art îndrăznélii; pl. îndrăznéli (Sursa: Ortografic )
| îndrăzneală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îndrăzneală | îndrăzneala |
| plural | îndrăzneli | îndrăznelile |
| genitiv-dativ | singular | îndrăzneli | îndrăznelii |
| plural | îndrăzneli | îndrăznelilor |
| vocativ | singular | îndrăzneală, îndrăznealo |
| plural | îndrăznelilor |
