INDOLÓR, -Ă adj. Nedureros. [< fr. indolore]. (Sursa: DN )
INDOLÓR, -Ă adj. nedureros. (< fr. indolore) (Sursa: MDN )
indolór adj. m., pl. indolóri; f. sg. indolóră, pl. indolóre (Sursa: Ortografic )
| indolor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | indolor | indolorul | indoloră | indolora |
| plural | indolori | indolorii | indolore | indolorele |
| genitiv-dativ | singular | indolor | indolorului | indolore | indolorei |
| plural | indolori | indolorilor | indolore | indolorelor |
| vocativ | singular | indolorule | indoloro |
| plural | indolorilor | indolorelor |
