INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia. (Sursa: DEX '98 )
INDOLÉNȚĂ s.f. Lipsă de energie; lene, nepăsare; apatie. [Cf. fr. indolence, lat. indolentia]. (Sursa: DN )
INDOLÉNȚĂ s. f. nepăsare, apatie, lene. (< fr. indolence, lat. indolentia) (Sursa: MDN )
INDOLÉNȚĂ s. 1. v. indiferență. 2. v. lene. (Sursa: Sinonime )
indolénță s. f., g.-d. art. indolénței; pl. indolénțe (Sursa: Ortografic )
INDOLÉNȚĂ ~e f. Stare de indolent; dispoziție de a evita orice efort. /<fr. indolence, lat. indolentia (Sursa: NODEX )
| indolență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | indolență | indolența |
| plural | indolențe | indolențele |
| genitiv-dativ | singular | indolențe | indolenței |
| plural | indolențe | indolențelor |
| vocativ | singular | indolență, indolențo |
| plural | indolențelor |
