Dex îndoială, indoiala, definiţie îndoială, dex.ro Mobile

A pune la îndoială = a se îndoi
A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva
Cu hotărâre = fără îndoială, sigur
Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm
De bună seamă = desigur, fără îndoială
Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil
Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială
Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
Va reuși doar până la urmă! Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat

ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ◊ Expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva. 2. (Rar) îndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] – Îndoi + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

ÎNDOIÁLĂ ~iéli f. Lipsă de încredere; neîncredere; rezervă. Stare de ~ . ◊ Fără ~ cu siguranță; neapărat; numaidecât. A sta la ~ a nu fi hotărât; a șovăi. [G.-D. îndoielii] /a (se) îndoi + suf. ~eală (Sursa: NODEX )

ÎNDOIÁLĂ s. 1. v. ezitare. 2. dubiu, incertitudine, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.) (Sursa: Sinonime )

îndoială substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îndoială	îndoiala
nominativ-acuzativ	plural	îndoieli	îndoielile
genitiv-dativ	singular	îndoieli	îndoielii
genitiv-dativ	plural	îndoieli	îndoielilor
vocativ	singular	îndoială, îndoialo
vocativ	plural	îndoielilor