A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva
A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii, etc.)
A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins
Cu hotărâre = fără îndoială, sigur
Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm
De bună seamă = desigur, fără îndoială
Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil
Fără doar și poate = neîndoielnic, sigur, precis
Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială
Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
Va reuși doar până la urmă! Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat
fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur
pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe
În doi peri = a) cărunt; care este între două vârste; b) (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) amețit de băutură; cherchelit
ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDOÍ1 ~iésctranz. 1) A mări de două ori; a face să fie de două ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca în două (cu altceva). /în + doi (Sursa: NODEX )
A ÎNDOÍ2 îndóitranz. 1) (obiecte maleabile sau mlădioase) A face să se îndoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vântul îndoaie copacii. 2) A strânge în două (sau în mai multe) părți, punându-le una peste alta; a împături. /în + doi (Sursa: NODEX )
A SE ÎNDOÍ1 mă ~iéscintranz. A fi cuprins de un sentiment de neîncredere; a manifesta nehotărâre; a fi nesigur. /în + doi (Sursa: NODEX )
A SE ÎNDOÍ2 mă îndóiintranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mlădioase) A căpăta formă de arc; a deveni curb; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. ~ de spate. /în + doi (Sursa: NODEX )
ÎNDOÍ vb. 1. v. împături. 2. v. încovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.)5. a (se) curba, a (se) frânge. (S-a ~ de mijloc.)6. v. gârbovi. 7. v. încovriga. 8. a aduce. (~ cuiul în jos.)9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (înv.) a se prepune. (Se ~ că va veni.) (Sursa: Sinonime )
ÎNDOÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi. (Sursa: Sinonime )
A îndoi ≠ a dezdoi (Sursa: Antonime )
A se îndoi ≠ a se dezdoi, a se îndrepta (Sursa: Antonime )
îndoí (a strânge în două, a încovoia) vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îndói, 3 sg. și pl. îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá, perf. s. 1 sg. îndoíi (Sursa: Ortografic )
îndoí (a dubla, a avea îndoială) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiésc, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndoiáscă (Sursa: Ortografic )
