ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; p*****t. – V. îndobitoci. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a c*******a; a idiotiza. /în + dobitoc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se c*******a; a se idiotiza. /în + dobitoc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDOBITOCÍT adj. 1. p*****t, tâmpit. (Om ~.) 2. v. abrutizat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard