Dex.Ro Mobile
INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se găsește în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus. (Sursa: DEX '98 )

INDIVÍZ, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Care este în indiviziune. ♦ (Despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. [Cf. fr. indivis, lat. indivisus]. (Sursa: DN )

INDIVÍZ, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este în indiviziune; nedivizat, întreg. ◊ (despre persoane) care posedă o proprietate în indiviziune. (< fr. indivis, lat. indivisus) (Sursa: MDN )

indivíz adj. m., pl. indivízi; f. sg. indivíză, pl. indivíze (Sursa: Ortografic )

INDIVÍZ ~ă (~i, ~e) 1) (despre bunuri) Care nu se poate împărți. 2) (despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. /<lat. indivisus, fr. indivis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
indiviz   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indiviz indivizul indivi indiviza
plural indivizi indivizii indivize indivizele
genitiv-dativ singular indiviz indivizului indivize indivizei
plural indivizi indivizilor indivize indivizelor
vocativ singular indivizule indivizo
plural indivizilor indivizelor