INDIVIDUÁL, -Ă,individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel. (Sursa: DEX '98 )
INDIVIDUÁL, -Ăadj.1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care privește o singură persoană. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. -du-al. / cf. fr. individuel]. (Sursa: DN )
INDIVIDUÁL, -Ă I. adj. 1. personal, propriu unui individ. 2. care se referă la un singur individ sau la un singur obiect. II. s. n. 1. concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular. 2. (fil.) singular. ◊ (adv.) în mod izolat. (< fr. individuel) (Sursa: MDN )
INDIVIDUÁL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme ~; proprietate ~.)4. singular. (O atitudine ~.)5. v. aparte. (Sursa: Sinonime )
Individual ≠ general (Sursa: Antonime )
individuál adj. m. (sil. -du-al), pl. individuáli; f. sg. individuálă, pl. individuále (Sursa: Ortografic )
INDIVIDUÁL1adv. În mod particular; în parte. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel (Sursa: NODEX )
INDIVIDUÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de individ; propriu individului. 2) Care aparține unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel (Sursa: NODEX )
