Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [Var.: indiscrețiúne s. f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

INDISCRÉȚIE ~i f. 1) Lipsă de discreție; destăinuire a unor secrete. 2) Comportare indiscretă; lipsă de măsură în vorbă, de rezervă în relațiile cu oamenii. [G.-D. indiscreției; Sil. -dis-cre-ți-e] /<fr. indiscrétion, lat. indiscretio, ~onis (Sursa: NODEX )

INDISCRÉȚIE s.f. Destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; (p. ext.) lipsă de măsură în vorbă. ♦ Nedelicatețe, grosolănie, lipsă de rezervă. [Gen. -iei, var. indiscrețiune s.f. / cf. fr. indiscrétion]. (Sursa: DN )

INDISCRÉȚIE s. f. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă. ◊ nedelicatețe, grosolănie. (< fr. indiscrétion, lat. indiscretio) (Sursa: MDN )

INDISCRÉȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvi-cioasă.) (Sursa: Sinonime )

Indiscreție ≠ discreție (Sursa: Antonime )

indiscréție s. f. (sil. -ți-e), art. indiscréția (sil. -ți-a), g.-d. art. indiscréției; pl. indiscréții, art. indiscréțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
indiscreție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indiscreție indiscreția
plural indiscreții indiscrețiile
genitiv-dativ singular indiscreții indiscreției
plural indiscreții indiscrețiilor
vocativ singular indiscreție, indiscrețio
plural indiscrețiilor