INDIGNÁT, -Ă, indignați, -te, adj. Care este cuprins de indignare; revoltat. – V. indigna. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INDIGNÁT adj. revoltat, scandalizat. (Om ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

INDIGNÁ, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INDIGNÁ ~éz tranz. A face să se indigneze. /<fr. síndigner, lat. indignari (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE INDIGNÁ mă ~éz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. síndigner, lat. indignari (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

indigná vb., ind. prez. 1 sg. indignéz, 3 sg. și pl. indigneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard