INDIGÉNT, -Ă adj. (Liv.) Lipsit, nevoiaș, sărac. [< fr. indigent, cf. lat. indigens]. (Sursa: DN )
INDIGÉNT, -Ă adj. nevoiaș, sărac. (< fr. indigent, lat. indigens) (Sursa: MDN )
indigént adj. m., pl. indigénți; f. sg. indigéntă, pl. indigénte (Sursa: Ortografic )
| indigent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | indigent | indigentul | indigentă | indigenta |
| plural | indigenți | indigenții | indigente | indigentele |
| genitiv-dativ | singular | indigent | indigentului | indigente | indigentei |
| plural | indigenți | indigenților | indigente | indigentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
