A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise INDICÁT, -Ă, indicați, -te, adj. Care este arătat, desemnat, anunțat, hotărât, menit. ♦ Care este potrivit, corespunzător. Medicament indicat. – V. indica. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
INDICÁȚIE ~i f. 1) Fapt care indică; semn aparent care indică ceva (cu probabilitate). 2) Ceea ce este indicat; lămurire; îndrumare; recomandare. A urma ~ile primite. [G.-D. indicației ] /<fr. indication, lat. indicatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
INDICÁT, -Ă adj. Recomandat; potrivit; corespunzător. [< indica ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
INDICÁȚIE s.f. Îndrumare, informație, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei , var. indicațiune s.f. / cf. fr. indication , lat. indicatio ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
INDICÁȚIE s. f. îndrumare, informație, indiciu, lămurire. (< fr. indication , lat. indicatio ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
INDICÁT adj., adv. 1. adj. v. nimerit . 2. adv. v. re-comandabil . 3. adj. v. propriu . 4. adj. v. binevenit . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
INDICÁȚIE s. 1. v. directivă . 2. v. prevedere . 3. informație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare,) 4. prescripție, regulă, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru ...) 5. v. aviz . 6. v. instrucțiuni . 7. însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Indicat ≠ contraindicat, nepotrivit, necorespunzător (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
indicáție s. f. (sil. -ți-e ), art. indicáția (sil. -ți-a ), g.-d. art. indicáției; pl. indicáții , art. indicáțiile (sil. -ți-i- ) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
indicat adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular indica t indica tul indica tă indica ta plural indica ți indica ții indica te indica tele genitiv-dativ singular indica t indica tului indica te indica tei plural indica ți indica ților indica te indica telor vocativ singular — — plural — —
indicație substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular indica ție indica ția plural indica ții indica țiile genitiv-dativ singular indica ții indica ției plural indica ții indica țiilor vocativ singular indica ție, indica țio plural indica țiilor