A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos)
A întinde mâna (sau o mână) = a face un gest cu brațul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomană
A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat
INDICÁ,indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare. (Sursa: DEX '98 )
INDICÁvb. I. tr.1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare]. (Sursa: DN )
INDICÁvb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare) (Sursa: MDN )
INDICÁ vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.)4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.)5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări ...)6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.)9. v. marca. 10. v. înregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra. (Sursa: Sinonime )
indicá vb., ind. prez. 1 sg. indíc, 3 sg. și pl. indícă (Sursa: Ortografic )
BELȘÍȚĂ,belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). -Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BROÁSCĂ,broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca. (Sursa: DEX '98 )
ÍNDIC, -Ă,indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus. (Sursa: DEX '98 )
TĂRTĂCÚȚĂ,tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
A INDICÁ indíctranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare (Sursa: NODEX )
BELȘÍȚĂ ~ef. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
BROÁSCĂ1 ~ștef. 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă și ochii bulbucați, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. ◊ ~ râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-țestoasă reptilă (terestră și acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucați. (A fi) plin de noroc ca ~sca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață. Când a face ~ păr nicicând; niciodată. 2) pop. Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca (Sursa: NODEX )
BROÁSCĂ2 ~ștef. Încuietoare montată la o ușă, la un sertar etc., care se încuie și se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca (Sursa: NODEX )
BROÁSCĂ3 ~ștef. Plantă decorativă exotică, cu frunze groase și cu flori mari, galbene. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca (Sursa: NODEX )
TĂRTĂCÚȚĂ ~ef. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uță (Sursa: NODEX )
ÍNDIC, -Ăadj. indian. (< lat. indicus) (Sursa: MDN )
BELȘÍȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană. (Sursa: Sinonime )
BROÁSCĂ s. 1.(ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2.broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3.(BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4.(BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) pașă. 5.(TEHN.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (~ la ușă.) 6.(TEHN.) (reg.) piuliță, tigaie. (~ la crângul morii.)7.(TEHN.) brotac, căpătâi. (~ la roata morii.)8.(TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.)9.(TEHN.) tigaie. (~ la scrânciob.)10.(TEHN.) cap, căpățână. (~ la masa dogarului.)11.(TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.)12.(TEHN.) șurubelniță, (reg.) gâscă. (~ la teasc.) (Sursa: Sinonime )
BROÁSCĂ s. v. cap, căpățână, cioc, sovârf. (Sursa: Sinonime )
ÍNDIC adj. v. indian. (Sursa: Sinonime )
TĂRTĂCÚȚĂ s. (BOT.)1.(Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă. 2. v. tâlv. (Sursa: Sinonime )
TĂRTĂCÚȚĂ s. v. cap. (Sursa: Sinonime )
broáscă (-ște), s. f. – 1. Animal amfibiu batracian. – 2. Nopal (Opuntia ficus indica). – 3. Broscuță (sublinguală). – 4. Încuietoare la ușă; gaura cheii. – 5. Rindea lungă. – 6. Clin. – 7. Piese, organe sau părți ale unor ansambluri determinate, care servesc la susținerea altor piese, cum sînt suportul axei roții hidraulice; capitelul coloanelor, în construcțiile specifice. – Mr. broască, megl. broască „broască țestoasă”. Lat. *brosca (Pușcariu 221; REW 1329; Candrea-Dens., 183; DAR); cf. alb. breskë, it. rospo (mil. arezz. brosco), ladin. rusk. Cuvîntul a fost considerat la început autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Cihac, II, 714), sau der. din gr. βρόθαϰος (Crețu 309). Pentru evoluția semantică de la „broască” la „încuietoare”, cf. Rohlfs, Quellen, 52 și Iordan, BF, VI, 169; imaginea broscuței este proprie și sp., ca și fr. grenouillette, it. ranella. Din rom. a trecut în ngr. μπράσϰα (Meyer, Neugr. Studien., 77; Murnu 36), săs. bruaskë. Der. broscan, s. m. (broască); broscănesc, adj. (de broaște); broscar, s. m. (poreclă dată persoanelor care mănîncă broaște); broscărie, s. f. (apă cu multe broaște); broscărime, s. f. (cantitate de broaște); broscaș, s. m. (tîmplar, dulgher); broschiță, s. f. (broderie cu fire în culori); broscoaică, s. f. (broască); broscoi, s. m. (broască; copil mic mucos; Arg., pistol); broscos, adj. (care are broaște din belșug); broștesc, adj. (de broaște); broștește, adv. (ca broaștele); broștet, s. n. (cantitate de broaște). (Sursa: DER )
belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe (Sursa: Ortografic )
broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște (Sursa: Ortografic )
índic adj. m., pl. índici; f. sg. índică, pl. índice (Sursa: Ortografic )
tărtăcúță s. f., g.-d. art. tărtăcúței; pl. tărtăcúțe (Sursa: Ortografic )
