ÎNDESÁ,îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDESÁT, -Ă,îndesați, -te, adj. 1. Foarte plin, cu conținutul presat; îngrămădit. înghesuit; ◊ Loc. adv. Cu vârf și îndesat = din belșug, cu prisosință. 2. Greu, puternic. apăsat. 3. Compact, dens, masiv. 4. (Despre ființe) Mic și gros. – V. îndesa. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDESÁ îndéstranz. 1) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNDESÁ mă îndésintranz. fam. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare (Sursa: NODEX )
ÎNDESÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNDESA. ◊ Cu vârf și ~ mai mult decât trebuie; cu prisosință. 2) (despre persoane) Care este mic de statură, gros și voinic; bondoc. 3) și adverbial Care este subliniat cu insistență; apăsat. A păși ~. /v. a (se) îndesa (Sursa: NODEX )
ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!)4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.)5. v. bătători. 6. v. tasa. (Sursa: Sinonime )
ÎNDESÁT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. ghemuit, înghesuit, îngrămădit. (Stăteau ~ ca vai de lume.)4. compact, dens, (pop.) vârtos. (Căpățână de varză ~.)5. bondoc. (Om ~.)6. bătătorit. 7. apăsat. (Cu pași ~.) (Sursa: Sinonime )
îndesá (îndés, îndesát), vb. – 1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență). (Sursa: DER )
îndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. și pl. îndeásă; ger. îndesând (Sursa: Ortografic )
