A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul
A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini
ÎNDEPLINÍ,îndeplinesc, vb. IV. Tranz. A săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit. – În + deplin. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDEPLINÍRE,îndepliniri, s. f. Acțiunea de a îndeplini și rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare. – V. îndeplini. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDEPLINÍ ~ésctranz. (datorii, ordine, planuri, condiții etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a efectua; a izbândi. Și-a ~it misiunea. [Sil. -de-pli-] /în + deplin (Sursa: NODEX )
ÎNDEPLINÍ vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a înfăptui, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.)4. v. desăvârși. 5. a asculta, a împlini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.)6. a împlini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorința.)7. v. realiza. 8. a se împlini, a (se) înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)9. v. respecta. 10. v. desfășura. 11. v. efectua. 12. a aplica, a executa. (A ~ o hotărâre judiciară.) (Sursa: Sinonime )
ÎNDEPLINÍRE s. 1. v. executare. 2. împlinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (~ dorinței cuiva.)3. înfăptuire, realizare, (înv.) realizație. (~ misiunii primite.)4. v. desfășurare.5. v. efectuare. 6. aplicare, executare. (~ unei sentințe.) (Sursa: Sinonime )
Îndeplinire ≠ neîndeplinire (Sursa: Antonime )
îndepliní vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeplinésc, imperf. 3 sg. îndeplineá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndeplineáscă (Sursa: Ortografic )
îndepliníre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. îndeplinírii; pl. îndepliníri (Sursa: Ortografic )
