Dex indemana, indemana, definiţie indemana, dex.ro Mobile

A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
A fi greu de mână = a lucra neîndemânatic, brutal (ca medic)
A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă
A tocmi vulpea din pădure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la îndemână)
A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere
A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână
A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac
A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână
La îndemână sau la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva
la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat

ÎNDEMẤNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de4 + mână. (Sursa: DEX '98 )

îndemînă adv. – 1. Care poate fi ușor obținut, accesibil. – 2. Comod, ușor, lesnicios. – 3. Oportun, potrivit, prielnic. – 4. (S. f., înv.) Favoare, hatîr. De la mînă, comp. cu în- și de, cf. amînă. Der. neîndemînă, adv. (greu accesibil; s. f., înv., dificultate, descumpănire); îndemînos, adj. (accesibil, ușor); îndemîna, vb. (a netezi calea, a face posibil; a ușura, a înlesni; a ajuta, a sprijini; a împrumuta); îndemînatic, adj. (iscusit; comod; favorabil); neîndemînatic, adj. (lipsit de dibăcie, greoi). (Sursa: DER )

îndemâna verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndemâna	îndemânare	îndemânat	îndemânând	singular	plural
		(a) îndemâna	îndemânare	îndemânat	îndemânând	îndemânează	îndemânați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndemânez	(să) îndemânez	îndemânam	îndemânai	îndemânasem
	a II-a (tu)	îndemânezi	(să) îndemânezi	îndemânai	îndemânași	îndemânaseși
	a III-a (el, ea)	îndemânează	(să) îndemâneze	îndemâna	îndemână	îndemânase
plural	I (noi)	îndemânăm	(să) îndemânăm	îndemânam	îndemânarăm	îndemânaserăm, îndemânasem*
	a II-a (voi)	îndemânați	(să) îndemânați	îndemânați	îndemânarăți	îndemânaserăți, îndemânaseți*
	a III-a (ei, ele)	îndemânează	(să) îndemâneze	îndemânau	îndemânară	îndemânaseră

* Formă nerecomandată

îndemână invariabil