INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens]. (Sursa: DN )
INDECÉNT, -Ă adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens) (Sursa: MDN )
ÍNDECÉNT adj. v. obscen. (Sursa: Sinonime )
Indecent ≠ cuviincios, decent, politicos (Sursa: Antonime )
indecént adj. m., pl. indecénți f. sg. indecéntă, pl. indecénte (Sursa: Ortografic )
INDECÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este decent; lipsit de decență; impudic; nerușinat. /<fr. indécent (Sursa: NODEX )
| indecent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | indecent | indecentul | indecentă | indecenta |
| plural | indecenți | indecenții | indecente | indecentele |
| genitiv-dativ | singular | indecent | indecentului | indecente | indecentei |
| plural | indecenți | indecenților | indecente | indecentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
